Fauna orașului Brașov

Atenție! După ce citești articolul ăsta e posibil să devii expert în baruri și cafenele din Brașov, numai să nu rămâni de unul singur prin păduri. Eh, mai glumim și noi, nu e chiar atât de gravă situația, doar știți că în Brașov urșii și oamenii sunt cei mai buni prieteni. Încep cu o povestioară, din zilele mele de glorie, mai precis, în perioada liceului. Am făcut liceul la Meșotă și ca să ajung acolo, trebuia să cobor din vârf de deal, de pe Dobrogeanu Gherea, spre Magazinul Star și apoi prin spate pe la Patria, să mă îndrept către Hidromecanica și de acolo, în curtea liceului. Nu îmi lua mult, să zic vreo 25 minute. Problema apărea totuși când realizam că pentru a ajunge la 7 fără 10 la liceu, era musai să plec pe la 6:20 de acasă. O să ziceți: păi și ce, mare chestie. Gândiți-vă că totuși vara, când e lumină la orele astea, liceenii sunt în vacanță. Așa că, cu noaptea-n cap, toamnă, iarnă, primăvară, aproape zi de zi, eu trebuia să străbat acest traseu. Într-o dimineață, eu prea obosită și înfrigurată și el prea înfometat și plictisit de păduri, am dat nas în nas unul cu altul. Ne-am privit vreo 5 minute, amândoi terifiați și am ales într-un final, eu să mă întorc la drumul meu, el la sacul mare de gunoi de la marginea drumului. Credeți-mă pe cuvânt, nu mai țin minte cum am ajuns la liceu, ci doar că a fost cea mai scurtă expediție de până atunci. M-am speriat de numa. El, ursul, își vedea de ale sale și eu l-am întrerupt; eu, școlăriță grăbită, nu voiam decât să ajung la română, la o oră decentă. S-a întâmplat să ne lovim unul de altul. Și uite așa am început să interacționez direct cu fauna orașului Brașov.

Ar mai fi povești de zis, însă mi-e să nu vă sperii prea tare. Cert e totuși că urșii din Brașov sunt cei mai simpatici. Mai ales când dai nas în nas cu ei la tine-n curte, în casă sau pe aleile de pe Tâmpa. Suntem vestiți, noi brașovenii, pentru urșii noștri, mai ales după ce am apărut la știri hrănind animalele sălbatice cu biscuiți și eugenii. Nu vă imaginați că oamenii aruncau cu ele către urs, nu. Ei îi hrăneau ținând mâncarea între buze, iar urșii lau bucățile delicioase, delicat, din gurile tupeiștilor de pe strada Jepilor. Sincer, nici nu mai știu cine de cine ar trebui să se teamă.

Lăsând poveștile cu urși la o parte, o altă întâlnire stranie din pădurile Brașovului am avut-o cu mistreții. O ditamai mistreața cu pui, în mijlocul drumului, scormonea după jir și altele asemenea. Puii chițăiau de zor, iar eu eram încremenită, cu bicicleta între picioare. Asta se întâmpla undeva în pădurile din Noua. Mi-am calculat pașii și posibilitățile, am întors bicicleta în direcție opusă, m-am suit pe ea și dusă am fost. Am rămas cu gândul la cei mici, că tare simpatici mai erau.

Însă de departe cea mai faină întâlnire am avut-o cu zveltele căprioare. Și nu vă imaginați că în vârf de munte, nu. Chiar pe aleea principală de sub Tâmpa mă perindam, pe la 6 dimineața, în încercarea de a face jogging. Ele pășteau liniștite, vreo 7-8 la număr, iarba plină de rouă dintre copaci. Am făcut liniște pe cât am putut însă magia nu a durat mult. S-au speriat de stângăciile mele și au luat-o la goană prin pădure, către vârful Tâmpa. Îmi pare rău că nu aveam smartphone pe vremea aia, să le fi făcut și eu o poză de amator.

Am mai dat nas în nas și cu vulpi, iepuri, bufnițe uriașe, veverițe, șoareci, șoimi vânători, corbi uriași și diverse păsărele. Însă nimic atât de spectaculos ca cele prezentate mai sus. Așa că dacă vreți să admirați fauna din Brașov în toate splendoare ei, vă recomand să luați la pas pădurile în zori de zi. Fiți totuși pregătiți, că nu e de ici de colo să dai nas în nas cu ursoaica sau vreun mistreț iritat. Eu am mereu după mine petarde și spray de urs, însă nu mi-au folosit niciodată. Încă. Vă îndemn totuși să vizitați Grădina Zoologică din Brașov, din cartierul Noua. E mult mai sigur.